Unul dintre ghizii audio de la Muzeon a fost inspirat din povestea reală a lui Dezső Irányi, cunoscut și ca David. Dar cine este el? În rândurile următoare, poți cunoaște o parte din povestea unui tânăr evreu de succes și, totodată, supraviețuitor al Holocaustului.

Dezső Irányi, sau David, s-a născut în 1908 într-un orășel din nordul Transilvaniei, dar și-a petrecut copilăria în Bratislava. Când era adolescent, s-a mutat împreună cu părinții săi la Cluj, unde aceștia s-au integrat cu succes în înalta societate. În timp, și-a întemeiat o familie cu Viktória Lusztig, cu care a avut doi copii. Mai târziu, a reușit să înceapă o afacere de succes, care a fost o parfumerie numită „Trandafir” (Rózsa), aflată în piața centrală din Cluj.

Desigur, cultul parfumului și folosirea diferitelor produse de înfrumusețare nu sunt tendințe recente;  rădăcinile acestora se regăsesc în antichitate, când în Mesopotamia și în Egiptul antic se produceau deja parfumuri. Cu toate acestea, fără îndoială, industria parfumurilor a crescut din ce în ce mai mult în secolul 20. După Primul Război Mondial, Clujul a început să găzduiască tot mai multe parfumerii. Parfumeria „Trandafir” a fost considerată încă de la început o afacere prosperă. Pe lângă afacerea de familie, David s-a implicat și în viața culturală a Clujului. Cânta în mod regulat la operă și era, de asemenea, membru într-un club evreiesc de fotbal.

Toate acestea au fost însă date peste cap în 1944, când el și familia sa au fost închiși în ghetoul din Cluj, care se afla în fabrica de cărămidă din cartierul Iris. De acolo, au fost duși la Auschwitz, unde, din nefericire, au fost despărțiți. David a fost trimis în tabăra de muncă, iar soția și copiii lui au fost trimiși direct la camerele de gazare. Din păcate, povestea lor s-a încheiat acolo. Cu toate acestea, David s-a confruntat cu trista realitate a faptului că și-a pierdut familia abia la sfârșitul războiului. Cu toate că nu a avut prea multe șanse de supraviețuire, a fost unul dintre cei norocoși. David și-a descris experiențele sale de la Auschwitz într-un articol din 1945, apărut în ziarul „Erdély – szociáldemokrata hetilap” (Transilvania – ziar săptămânal social-democrat). În articol, el oferă multe detalii despre tratamentul inuman pe care el și alții l-au suferit acolo. Își încheie interviul cu următoarele gânduri: „Dacă aș fi rămas acolo mai mult timp, aș fi devenit și eu „material de foc”. Dezső Irányi concluzionează, „eram pierdut, ca și cum m-aș fi trezit dintr-un vis groaznic…”

Visul groaznic s-a încheiat și David a rămas cu suficientă putere pentru a-și reconstrui viața. În timp, s-a recăsătorit, a avut doi copii și a reușit să redeschidă parfumeria. Acest lucru ne este dezvăluit într-o reclamă din 1946, din ghidul orașului Cluj, „Kolozsvár címtára” unde este menționat ca Desideriu Irányi, proprietar al parfumeriei „Victoria”. Ulterior, a schimbat numele parfumeriei în „Revue”. La Muzeon, poți asculta povestea reală a lui David despre supraviețuire, dar care poate fi considerată și o poveste a renașterii. 

Arhiva Familiei Lusztig © Muzeon.

„Erdély – szociáldemokrata hetilap”, 1945. Arcanum.

„Kolozsvár címtára”, 1946. Arcanum.

Péter Irányi, Parfumeria Rozsa sau miracolul de la Auschwitz.