Pianista Clara Haskil a devenit renumită datorită interpretărilor sale din compozitori clasici și romantici. S-a născut în 7 ianuarie 1895 la București, într-o familie de evrei sefarzi. Mama ei a fost cea care a inițiat-o în studiul pianului, fetița având un talent înnăscut și intrând la Conservatorul din București la numai 6 ani.

La vârsta de 7 ani, s-a mutat la Viena cu unchiul ei Avram pentru a studia pianul cu profesorul Richard Robert. În 1905, s-a mutat în Franța, a susținut primul recital public și s-a înscris la Conservatorul din Paris, pe care l-a absolvit la numai 15 ani, în 1910, avându-l profesor pe renumitul pianist Alfred Cortot.

Din păcate, cariera ei a fost întreruptă pentru câțiva ani din cauza scoliozei de care suferea. Timp de patru ani a fost imobilizată în gips. Cu toate acestea, a reușit să-și reia activitatea în anul 1921, concertând cu precădere la Paris. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Clara Haskil a scăpat din capitala Franței și s-a refugiat la Marsilia, în zona liberă de război. Aici, a suferit o operație pentru a i se îndepărta o tumoare de pe nervul optic. Intervenția a reușit, dar Clara a rămas cu sechele pentru tot restul vieții, având deseori migrene puternice. În 1942, a reușit să ajungă în Elveția, la Vevey, unde s-a stabilit definitiv, obținând mai târziu cetățenie elvețiană.

Clara Haskil a început să câștige renumele meritat abia după cel de-al Doilea Război Mondial. A susținut recitaluri de pian și concerte alături de mari muzicieni și dirijori precum George Enescu, Eugène Ysaÿe, Pablo Casals, Yehudi Menuhin, Dinu Lipatti, Leopold Stokowski sau Sergiu Celibidache. În acea perioadă, a ajuns să fie considerată cea mai bună interpretă a compozițiilor lui Wolfgang Amadeus Mozart.

În 6 decembrie 1960, cu o lună înainte de a împlini șaizeci și șase de ani, Clara Haskil a sosit cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte împreună cu violonistul Arthur Grumiaux, dar s-a împiedicat, a căzut pe scări și a suferit un traumatism cranian. S-a stins din viață în 7 ianuarie 1960 și a fost înmormântată în Cimitirul Montparnasse din Paris. În 1963, la Vevey a fost creat Concursul Internațional de Pian „Clara Haskil”, în amintirea ei.

Sursă imagini: Pagina Serge Kribus, Wikipedia, Dosare Secrete, Eugene Istomin