Rezistența evreiască în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
Pentru a vorbi în profunzime despre rezistența evreiască din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, trebuie mai întâi să definim conceptul de „rezistență”. Acest subiect a fost abordat de mai mulți istorici din secolul XX, cum ar fi Konrad Kwiet, care în 1979 a afirmat că rezistența împotriva naziștilor este considerată „orice acțiune care se opune ideologiei și politicii național-socialiste”, inclusiv acele acțiuni care „s-au îndreptat împotriva nazismului fără intenție”.
Este important să menționăm termenul „amidah”, care în ebraică, dacă este tradus literal, înseamnă „a rezista”, însă în acest context are o valoare mai profundă și este considerat esențial în interpretarea rezistenței evreiești. Yehuda Bauer, un istoric pionier al Holocaustului și al rezistenței, consideră că termenul „amidah” include mai multe acțiuni, cum ar fi: contrabanda cu alimente în ghetouri, auto-sacrificiul în cadrul familiei, activități culturale și religioase pentru întărirea moralului, activitatea medicilor și profesorilor pentru supraviețuirea individuală și de grup, precum și rebeliunea armată împotriva germanilor și colaboratorilor acestora. Pe scurt, înseamnă: „a nu te retrage în fața violenței brutale.” Reinterpretarea „amidah” subliniază că granițele dintre rezistență, dezobediență și adaptare adesea se suprapun.
Cei care au vizitat deja muzeul nostru știu că expoziția principală prezintă povestea de viață a trei supraviețuitori ai Holocaustului din Cluj. În urma cercetării arhivei familiei din care provin cele trei persoane prezentate în muzeu—Iulia, Paul și David—a reieșit că în scrisorile și notițele lor sunt amintite diverse situații în care aceștia au realizat acte de rezistență, la fel ca cele descrise în textul de mai sus.
De exemplu, Iulia, împreună cu cei doi copii și cu socrul ei, Mór, n-au încetat să respecte sărbătorile și Șabatul în timpul petrecut în lagărul de concentrare Bergen-Belsen. Desigur, în măsura posibilităților. În cartea de rugăciuni (Mahzor) a lui Mór Lusztig, sunt consemnate mai multe nume de bărbați din timpul călătoriei lor cu „trenul Kasztner”, cu care au reușit să fugă din ghetoul din Cluj și, în cele din urmă, au ajuns în Elveția. Ori de câte ori făceau adunări religioase, bărbații țineau o evidență în Mahzor a numelor și locurilor de naștere a tuturor evreilor care luau parte la serviciile religioase. Înscrierile din cartea de rugăciuni arată că evreii din Cluj, care au fost adunați în ghetouri și lagăre de concentrare, au încercat să păstreze riturile religioase în măsura în care circumstanțele au permis acest lucru.
O poză cu mahzorul lui Mór, pe care se văd locul și data: Bergen-Belsen, 1944. (Arhiva Familiei Lusztig © Muzeon)
Lista cu numele și locurile de naștere ale tuturor evreilor care participau la serviciile religioase din Bergen-Belsen. (Arhiva Familiei Lusztig © Muzeon)
Un alt exemplu de rezistență este Erzsébet, soția unuia dintre persoanele prezentate la noi în muzeu, Paul (Pali). Ea, fiind de religie catolică, nu a fost deportată în timpul războiului și și-a sprijinit în mod constant viitorul soț, familia și prietenii, trimițându-le alimente și produse medicale în timp ce se aflau în ghetou, făcând livrări personale la Budapesta evreilor clujeni aflați acolo în ghetou, sau fiind persoană de legătură între diferiți evrei care fuseseră duși în tabere de muncă forțată.
Scrisoare posibil trimisă din ghetoul din Cluj, din partea lui Dezső Iranyi către Mann Erzsébet: „Dragă Bözsike, Suntem bine. Nu știu exact în ce zi vom pleca. Din păcate, am doar o pereche de pantofi, care s-au dezmembrat complet. Vă rog, dacă puteți, să-mi trimiteți neapărat o pereche de pantofi maro. În plus, dacă este posibil, trimiteți-mi două-trei sute de țigări sau un kilogram de bomboane acrișoare, puțin cașcaval, unt, conserve, o sută de mililitri de parfum, puțină țuică și un kilogram de stafide. Dacă aveți bani, vă rog să încercați să rezolvați aceste lucruri, pentru că copiii au mare nevoie de mine. Dumnezeu vă va răsplăti. Fii bună și onorează-l pe cel care aduce aceste rânduri (50). Vă sărutăm pe toți, Dezső P.S. Socrul meu ar avea nevoie de câteva pachete de tutun pentru pipă.” (Arhiva Familiei Lusztig © Muzeon)
Adesea, cei care citesc și studiază despre Holocaust rămân cu impresia că evreii au fost victime neajutorate, lipsite de curaj sau de mijloacele necesare pentru a opune rezistență. Întrebarea frecvent auzită este: „De ce nu au rezistat evreii?” Elie Wiesel, scriitor laureat al Premiului Nobel și supraviețuitor al Holocaustului, propune o schimbare de perspectivă. El afirmă că: „Întrebarea nu este de ce nu au luptat toți evreii, ci cum de atât de mulți au reușit să o facă. Chinuiți, bătuți, înfometați—de unde și-au găsit forța, atât spirituală, cât și fizică, pentru a rezista?”
Conform profesorului și cercetătorului Zoltán Tibori Szabó „evreii nu erau însă pasivi, nu este adevărat că au mers la moarte ca niște miei. Știm de foarte multe încercări de rezistență și la Cluj, dar și în alte locuri din nordul Transilvaniei.”
După ocuparea Germană a Ungariei în martie 1944, mișcările de tineret sioniste din Budapesta au căutat orice modalitate de a salva evrei. Din martie în august, între 5.000 și 7.000 de evrei au traversat granița dintre Ungaria și România, fugind de persecuțiile din timpul Holocaustului, în cadrul unei operațiuni de salvare organizate de mișcările de tineret sioniste, cunoscută sub numele de „Tiyul-ul ungaro-român”. Această acțiune a fost condusă oficial de Joel Brand, membru al Comitetului de Ajutor și Salvare din Budapesta, care fusese anterior implicat în traficul ilegal al refugiaților evrei din Cehoslovacia și Polonia în Ungaria. Au falsificat și documente, pentru a elibera evrei din taberele de muncă și din marșurile morții către Austria.
Tinerii sioniști din Budapesta, au vizitat mai multe ghetouri din Nordul Transilvaniei, încercând să convingă oamenii să evadeze. Din păcate, majoritatea au refuzat, argumentând că familia trebuie să rămână împreună. Numai câțiva oameni au reușit să evadeze din ghetoul clujean.
Există, de asemenea, cazuri în care persoane simple au ajutat la ascunderea bunurilor lăsate în urmă de evrei, iar cei mai curajoși au încercat să ascundă câțiva evrei. Există multe persoane care și-au riscat viața adăpostind evrei în toată Europa, iar exemple de acest fel au existat și în Transilvania. Când nu exista o legătură personală prealabilă cu cei salvați, actele de salvare erau adesea gesturi spontane, motivate de valori fundamentale precum solidaritatea și compasiunea umană. Anna Pal, din Cluj, descrie în acest fel hotărârea ei de a salva un copil evreu: „Pur și simplu nu mi-am putut întoarce privirea de la ceea ce se întâmpla atunci și am făcut tot ce era posibil să-l iau pe micuțul Andrei și să-i dau adăpost. Credința mea că tot ce fac e drept și bine îmi dădea putere, de aceea nu m-a cuprins frica.”
Rezistența evreiască din timpul Holocaustului, deși deseori ignorată, este o mărturie a curajului și a dorinței de supraviețuire în fața unei persecuții de neimaginat. Fie că a fost vorba despre revolte armate, evadări din ghetouri și lagăre, organizarea de rețele clandestine sau păstrarea identității culturale și religioase, aceste acțiuni demonstrează că, în ciuda circumstanțelor extreme, spiritul uman nu a fost complet înfrânt. Prin comemorarea acestor acte de rezistență, păstrăm vie memoria celor care au luptat nu doar pentru viața lor, ci și pentru demnitatea umană.
În ultimii doi ani, Muzeon a făcut parte din proiectul SolRem, în parteneriat cu PATRIR (Institutul Român Pentru Acțiune, Instruire și Cercetare în Domeniul Pacii), NOVACT (International Institute for Nonviolent Action), RKI (Rauhan Kasvatus Institute), IM Cultural Institute, Young Educators – European Association, University of Porto și CEIPES (Centro Internazionale per la Promozione dell’Educazione e lo Sviluppo). SolRem este un proiect susținut prin Programul „Cetățeni, Egalitate, Drepturi și Valori” (CERV), finanțat de Comisia Europeană. Inițiativa urmărește să crească gradul de conștientizare asupra istoriei rezistenței și solidarității împotriva autoritarismului de dreapta în cinci țări vizate: Finlanda, Italia, Portugalia, România și Spania.
BIBLIOGRAFIE
Arhiva Familiei Lusztig © Muzeon.
Barnabás Bálint: The Tiyul: Rescuing Jews by Smuggling Across the Hungarian-Romanian Border, In: John Paul Newman, Ljubinka Škodrić, and Rade Ristanović: Anti-Axis Resistance in Southeastern Europe, 1939-1945, Ferdinand Schoningh Wilhelm Fink &, 2023.
Facing History & Ourselves: Jewish partisans: Resistance.
https://www.facinghistory.org/resource-library/jewish-partisans-resistance
Gidó Attila: Az észak-erdélyi holokauszt romániai historiográfiája és interpretációja. In: REGIO: KISEBBSÉG KULTÚRA POLITIKA TÁRSADALOM, 2019, 134-184.
John M. Cox: Jonathan C. Friedman: Jewish Resistance Against Nazism, In: Jonathan C. Friedman: The Routledge History of the Holocaust, Routledge, London, 2011.
Korpa Tamás: Tibori Szabó Zoltán: Az erdélyi magyarság nehezen tűri el a vitát, In: Transtelex.ro, 2023.
Yad Vashem: The report of the International Commission on the Holocaust in Romania, Solidaritate şi salvare – Români printre „Cei Drepţi Între Popoare”, 2004.
https://www.yadvashem.org/docs/international-commission-on-romania-holocaust.html
Yad Vashem: The Zionist’ Youth Moevements’ Underground in Hungary
