Înainte de Primul Război Mondial, în Bacău existau nu mai puțin de 22 de sinagogi și case de rugăciuni, dintre care s-a păstrat intactă numai una, Templul Cerealiștilor (în idiș, Pepșoinekes Șil). Încă din secolul al XIX-lea s-a început construirea mai multor sinagogi pentru diversele bresle sau hevra ale comunității evreiești din oraș: a croitorilor, ulterior diferențiate pe vârste, o sinagogă a croitorilor bătrâni și una a croitorilor tineri, a cojocarilor, a cizmarilor, a zidarilor, a birjarilor, a lipscanilor etc.

Construcția Templului Cerealiștilor din Bacău, situat astăzi pe strada Ștefan cel Mare, nr. 35, a început în anul 1887. De-a lungul timpului, clădirea a avut de suferit de pe urma mai multor incendii, necesitând lucrări de reabilitare. Picturile decorative de pe cupolă și pereți au fost realizate în anii 1926-1927 de către artistul ieșean Avram Mendel Grünberg, și s-au păstrat până în prezent. Decorațiunile neo-baroce reprezintă imagini biblice, animaliere cu lei, oi, vaci, cerbi, antilope, cămile, crocodili, imagini ale unor locuri din Țara Sfântă, dar și motive vegetale și liniare.

În anul 1955, templul a încetat să mai funcționeze, iar în anii 1960, fațada acestuia a fost ascunsă din cauza ridicării unor blocuri comuniste. Cu toate acestea, a reușit să fie salvat de la demolare, iar în 1991 a fost declarat obiectiv muzeal, iar din 2004 a intrat în patrimoniul istoric al României. Comunitatea Evreilor din Bacău, în frunte cu președintele acesteia, Izu Butnaru, și-a exprimat dorința de a reabilita clădirea și de a o da în folosință Primăriei Municipiului Bacău, pentru a fi utilizată ca centru cultural, pentru a putea transmite generațiilor viitoare patrimoniul arhitectural mozaic și tradițiile evreiești.

Proiectul de Documentare a Sinagogilor din România

Fotografii: © Daniel Gruenfeld, Oliver Beck Assistant