M-am mutat într-un apartament evreiesc – Partea a III-a
Din arhiva Muzeon mi-a atras atenția un ziar în limba maghiară, redactat în 25 august 1944. Unul din articolele publicate acolo avea ca tematică apartamentele părăsite de evreii din Ungaria, în urma deportărilor la Auschwitz. Redactorul acestei reviste a ales să publice o serie de scrisori trimise de către cititori în care povesteau ce au întâlnit în aceste apartamente în care au fost nevoiți să se mute în urma bombardamentelor care le-a distrus casa. Poveștile și reacțiile cititorilor sunt variate, de aici pornind interesul de a traduce acest material.
Acest articol reprezintă ultima parte dintr-o serie de lucrări și înfățișează ultimele două scrisori trimise de cititori către redacția ziarului. În prima scrisoare, autorul povestește cum, imediat ce s-a mutat într-un apartament evreiesc din Pesta, după ce proprietarii au fost deportați la Auschwitz, a găsit în documentele fostului proprietar evreu o frumoasă poezie. Aceasta este intitulată „La o nouă primăvară” (Új tavasz elébe), autorul fiind necunoscut. Cea de-a doua și implicit ultima scrisoare trimisă redacției ziarului antisemit prezintă, într-un ton mai amuzant, rândurile unui cititor care sâcâie redacția pentru a primi o explicație în legătură cu o poză găsită înrămată într-un apartament evreiesc. Poza pare banală, de aici și curiozitatea acestuia referitoare la însemnătatea acesteia și la locul important unde a găsit-o agățată. Scopul nostru, prin publicarea acestui articol, este de a prezenta documentele vremii și percepția maghiarilor față de evreii care au fost deportați la Auschwitz.
Prima și cea de-a doua parte au fost publicate pe site-ul nostru. Acestea corespund cu primele trei scrisori din articolul din ziar.
Ziarul „Suntem Singuri”, Tom VII, Nr. 17, 25 August 1944.
Suntem singuri a fost un ziar care avea ca tematică războiul și antisemitismul, o revistă sociopolitică și literară redactată între octombrie 1938 și octombrie 1944. Înclinația ziarului era de extremă dreapta. Locul de publicare a fost Budapesta. A fost publicat de editura Stádium.
A fost editat de György Oláh, Kálmán Pongrácz și József Kárász. În tabăra redacției se găsesc mai mulți scriitori populari (József Darvas, Gyula Illyés, László Németh, Pál Szabó, Péter Veres), transilvăneni (Jenő Dsida – postum -, Albert Wass), scriitorii maghiari din Slovacia (László Dobossy, Pál Szvatkó) și alte grupuri de scriitori (Endre Illés, Zoltán Csuka, Andor Németh, Lőrinc Szabó, Gyula Takáts, Sándor Tatay, Sándor Weöres).
M-am mutat într-un apartament evreiesc, ziarul „Suntem Singuri”, Tom VII, Nr. 17, 25 August 1944, p. 8.
Mărturiile cititorilor despre ce au găsit în casele evreiești abandonate
M-am mutat într-un apartament evreiesc, „Suntem Singuri”.
„Acum că imobilul în care se afla redacția noastră a fost transformat și ocupat de o autoritate de apărare, iar nouă ne-au fost repartizate trei camere de birou din apartamentul luxos al unui avocat evreu, studiem cu un interes deosebit ce înseamnă astăzi pentru un creștin obișnuit cu condiții reduse și modeste să se trezească brusc în apartamente evreiești luxoase, fără să aibă vreo vină. Pe această temă îi putem asculta acum pe cunoscuții noștri care au fost bombardați sau evacuați unul după altul.”
În prima parte vă prezentăm o frumoasă poezie găsită în documentele fostului proprietar evreu al unui apartament din Pesta. Poezia este intitulată „La o nouă primăvară” (Új tavasz elébe), autorul fiind necunoscut.
I
Iată prima scrisoare din Partea a III-a a acestui articol:
„János Neményi, un profesor din Budapesta, care a intrat și el într-o casă din Pesta după bombardament, a găsit următoarea poezie și îl trimite din actele fostului proprietar evreu pentru a vedea ce ascundeau aceștia.”
Prima parte din scrisoarea trimisă de către un cititor al ziarului antisemit „Suntem Singuri”.
LA O NOUĂ PRIMĂVARĂ…
Trebuie doar să crezi, cu o credință puternică și neclintită,
și să vrei cu o determinare stăruitoare,
Și ceea ce furtuna oarbă de o mie de ani a dus departe,
Puterea și pacea noastră, vor fi restaurate.
Ceea ce săbiile părinților noștri au pierdut,
Cazmaua noastră, sapa noastră, va lua totul,
Acesta este noul fel de a lupta, dar prețul luptei
E imens și merită să lupți.
E noul fel de a lupta, prețul nu e nici sânge, nici inimă
Și dacă soarta noastră e rece și înzăpezită
Trebuie să vrei și, curând fericiți,
Pe un câmp evreiesc, noua primăvară ne întâmpină.
Pentru noi, Sárom, din nou un trandafir va crește,
Mana din pământ, pădurea, câmpia, sălbăticia,
Trebuie să credem și să vrem cu orice preț!
Doar înapoi, înspre trecut, nu trebuie să privim!
Nu trebuie să privim înapoi. Dar cine se uită înainte?
Cine se teme de fapte noi și sfinte?
Cine aruncă banii și credința în tigaie?
Acești părinți bastarzi? Acești fii bătrâni?
Nici tu, nici tu, tineretul poporului meu,
Sângele strămoșesc e rece în tine,
Sunteți ramuri ale unui copac putrezit la rădăcină,
Și voi sunteți o floare care a fost înțepată de ger.
Veniți, așadar, voi care sunteți putreziți la rădăcini,
Îmi voi tăia pieptul cu un pumnal.
Îmi voi stoarce inima ca pe o cârpă.
Și vă voi uda cu sângele meu.
Veniți, veniți! Lăsați-mă să-l torn peste voi,
Tot focul arzător al sângelui meu,
Ca să poți vedea cum văd eu,
Cu ochi profetici, primăvăratic, proaspăt!
Vezi, acolo, cum valea Carmelului te cheamă.
Pe voi v-așteaptă, tovarăși, prieteni!
Priviți, acolo este țara lui Rishon le Zion.
Cum își oferă vinul său pregnant de culoare,
Și vocea puternică a lui Dumnezeu răcnește spre tine:
Hei, fii de corcitură, hei, părinți bătrâni!
Slavă celui ce are un singur snop,
Care pune măcar un spic în fața ta!
Slavă celui ce măcar un an,
Măcar o zi din viața lui ne-a dat!
Și va fi o singură țară, o singură țară îndepărtată, fericită,
Dincolo de mare, dincolo de lacrimi și de văitat,
Unde evreii vor duce soarta evreilor,
Și rasa mea mândră și frumoasă se va odihni.
Unde nu vor mai fi nevoiți să meargă cu spatele plecat,
Și nici un adolescent zdrențăros nu ne va mai putea călca.
Dar el râde de noi ca o pasăre însorită.
Pe un câmp evreiesc, sfânta primăvară evreiască.
Trebuie doar să credem, cu credință puternică, nestrămutată!
Și să dăm, să dăm cu stăruință,
Și ceea ce furtuni sălbatice de milenii au dus,
Pământul, țara, totul, totul se va regăsi.
A doua parte din scrisoarea trimisă de către un cititor al ziarului antisemit „Suntem Singuri”, cuprinzând poezia în limba maghiară.
II
Ultima parte a articolului prezintă, într-un ton mai amuzant, rândurile unui cititor al ziarului care sâcâie redacția pentru a primi o explicație în legătură cu o poză găsită înrămată într-un apartament evreiesc. Poza pare banală, de aici și curiozitatea acestuia referitoare la însemnătatea acesteia și la locul important unde a găsit-o agățată.
Ultima scrisoare trimisă de către un cititor redacției ziarului „Suntem singuri”.
„În final, un alt cititor, al cărui nume nu-l publicăm din dorința acestuia, ne tot bate la cap să îi spunem ce înseamnă următoarea fotografie, pe care a găsit-o înrămată într-un loc vizibil în apartamentul evreiesc: este Gibraltar sau Pantelleria? Pentru că, evident, este vorba de o bază navală anglo-saxonă, dar de ce evreul ținea această fotografie cu atâta respect, acum, în război, lăsăm să descifreze cititorii noștri, cărora le prezentăm fotografia înrămată:”
Poza trimisă de către un cititor al ziarului antisemit „Suntem singuri”, Tom VII, Nr. 17.
Este important să înțelegem că scopul acestui ziar era de a întări stereotipurile cu privire la presupusa stare materială foarte bună a evreilor, când, în realitate, majoritatea familiilor evreiești nu erau bogate. Scopul nostru, prin publicarea acestui articol, este de a prezenta documentele vremii și percepția maghiarilor față de evreii care au fost deportați la Auschwitz.
Bibliografie
Egyedül Vagyunk, VII Évfolyam, 17. Szám, 1944 Augusztus 25, 8. oldal.
https://hu.wikipedia.org/wiki/Egyed%C3%BCl_Vagyunk
https://www.wikiwand.com/hu/Egyed%C3%BCl_Vagyunk
Új magyar irodalmi lexikon I. (A–Gy). Főszerk. Péter László. Budapest: Akadémiai. 1994. 487. o.
