Din arhiva Muzeon mi-a atras atenția un ziar în limba maghiară, redactat în 25 august 1944. Unul din articolele publicate acolo avea ca tematică apartamentele părăsite de evreii din Ungaria, în urma deportărilor la Auschwitz. Redactorul acestei reviste a ales să publice o serie de scrisori trimise de către cititori în care povesteau ce au întâlnit în aceste apartamente în care au fost nevoiți să se mute în urma bombardamentelor care le-a distrus casa. Poveștile și reacțiile cititorilor sunt variate, de aici pornind interesul de a traduce acest material.

Articolul de față reprezintă a doua parte dintr-o serie de publicații care prezintă câteva scrisori dintr-un ziar antisemit legate de atitudinea oamenilor care s-au mutat în apartamente evreiești părăsite. Prima parte a fost publicată pe site-ul nostru. Acesta corespunde cu prima scrisoare din articolul din ziar. Pentru a parcurge Partea I accesați link-ul următor: https://muzeon.ro/m-am-mutat-intr-un-apartament-evreiesc/

Suntem singuri a fost un ziar care avea ca tematică războiul și antisemitismul, o revistă sociopolitică și literară redactată între octombrie 1938 și octombrie 1944. Înclinația ziarului era de extremă dreapta. Locul de publicare a fost Budapesta. A fost publicat de editura Stádium.

A fost editat de György Oláh, Kálmán Pongrácz și József Kárász. În tabăra redacției se găsesc mai mulți scriitori populari (József Darvas, Gyula Illyés, László Németh, Pál Szabó, Péter Veres), transilvăneni (Jenő Dsida – postum -, Albert Wass), scriitorii maghiari din Slovacia (László Dobossy, Pál Szvatkó) și alte grupuri de scriitori (Endre Illés, Zoltán Csuka, Andor Németh, Lőrinc Szabó, Gyula Takáts, Sándor Tatay, Sándor Weöres).

Mărturiile cititorilor despre ce au găsit în casele evreiești abandonate

A doua parte a acestui articol corespunde cu a doua scrisoare trimisă redacției ziarului antisemit de către un cititor. Acesta povestește cum, în urma golirii unui apartament evreiesc, dăduse peste o broșură publicată de o revistă evreiască de tineret, devenind lectura lui preferată de seară. Cititorul prezintă trei povești alese din broșură, la final explicând cât de puține știa și înțelegea despre viața evreilor cu care trăia zilnic și împărtășeau aceeași limbă.

Tot în partea a II-a a articolului vă prezentăm o altă scrisoare trimisă de către un cititor clujean nemulțumit de ceea ce văzuse în apartamentele părăsite ale evreilor. Fiind publicat într-un ziar antisemit din 1944, se resimte ura din cele scrise de cititor față de bogăția pe care a întâlnit-o în numeroase apartamente evreiești și cum așa ceva nu a văzut să existe în rândul funcționarilor maghiari „de felul lui”.

 După cum am menționat în incipit, este vorba de un ziar antisemit iar ceea ce noi dorim să facem prin publicarea articolului este doar prezentarea documentelor vremii și a percepțiilor ei. 

Iată prima scrisoare din Partea a II-a a acestui articol:

Cititorul nostru László Pándi ne informează:

„Când am golit un apartament evreiesc care își schimbase proprietarul, am dat peste o broșură cu titlul „Cartea darului speranței”. A fost publicată de revista evreiască de tineret Speranța ca un cadou de Purim. De atunci, o citesc în fiecare seară.

Cu data de ianuarie 1932, în această broșură, am găsit următoarele:

„În zadar vrea Adolf Hitler, liderul antisemit german, să-i priveze pe evreii germani de drepturile lor civile și să restabilească starea de fapt din Evul Mediu. La Londra, luptătorilor evrei din prima linie care participau la o petrecere de Chanukah li s-a urat bun-venit printr-o telegramă din partea regelui Angliei. Regina Wilma a Olandei a amânat un discurs radiofonic programat pentru vineri seara de la ora 18:00 până la ora 22:30, de dragul supușilor săi evrei care se aflau la templu la ora respectivă.”

Apoi:

”Un ziar american și-a întrebat cititorii care sunt cei mai mari trei genii din lume, pe scenă, în film și în muzică? Rezultatul: Reinhardt și Lubitsch, care sunt evrei, Toscanini, care nu este evreu, dar este un entuziast iubitor de evrei. Evreii au câștigat cu 2 la 1 „meciul” împotriva întregii lumi.”

„O a treia „povestioară fermecătoare” povestește cum un băiețel drăguț de șase ani din Brașov a venit în vizită la rudele redactorului. Editorul i-a explicat băiețelului că el este de fapt român, pentru că s-a născut în România, dar și sas, pentru că a venit din Brașov unde sunt sași, și maghiar, pentru că zona a aparținut Ungariei. Băiatul a refuzat cu o sclipire în ochi: „Eu sunt evreu”.

Abia acum, de când locuiesc în acest apartament nou, îmi dau seama ce mentalitate diferită trebuie să fi avut. Și cât de puțin știam despre adevărata viață spirituală a celor cu care adesea trăiam zilnic și am vorbit aceeași limbă.”

Urmează cea de-a doua scrisoare pe care dorim să v-o prezentăm, scrisoare transmisă de către un cititor clujean al ziarului antisemit.

Preluăm următoarele rânduri dintr-o scrisoare a lui Domokos Saly, un cititor din Cluj:

„În calitate de escortă a celor bombardați, am fost prezent la inaugurarea mai multor case evreiești și pot spune că cea mai mare surpriză pentru mine a fost bogăția inimaginabilă care se ascundea în spatele firmelor de avocați, dentiști și comercianți, pe lângă care am trecut indiferenți zeci de ani. Am văzut apartamentul unui avocat care, mergând pe stradă, arăta așa încât îți venea să-i pui un ban în mână. În șase camere erau atâtea persane, candelabre și o asemenea risipă de bogăție în apartamentul acestui om cu aspect nepotrivit, încât nu cred că mai exista în Cluj un singur apartament ca acesta printre funcționarii maghiari de felul nostru. Acum, în sfârșit, această țară a putut să vadă cu ochii ei ce au luat de la începutul secolului. Nu mi-e teamă că micii oameni din Cluj, care s-au trezit acum brusc în apartamente luminoase, vor fi amețiți de lumina și prosperitatea care au fost evocate în jurul lor. Aceste case nu mai creează un sentiment de invidie în omul creștin, ci doar ne sfătuiesc și ne avertizează asupra a ceea ce va ajunge o națiune dacă își dăruiește nebunește și neputincioasă bogăția altora.”

Cu toate acestea, este important să înțelegem că scopul lor era de a întări stereotipurile cu privire la presupusa stare materială foarte bună a evreilor, când, în realitate, majoritatea familiilor evreiești nu erau bogate. Scopul nostru, prin publicarea acestui articol, este de a prezenta documentele vremii și percepția maghiarilor față de evreii care au fost deportați la Auschwitz.

Egyedül Vagyunk, VII Évfolyam, 17. Szám, 1944 Augusztus 25, 8. oldal.

https://hu.wikipedia.org/wiki/Egyed%C3%BCl_Vagyunk

https://www.wikiwand.com/hu/Egyed%C3%BCl_Vagyunk

Új magyar irodalmi lexikon I. (A–Gy). Főszerk. Péter László. Budapest: Akadémiai. 1994. 487. o.